Doamne schimba-mi atitudinea (Pana nu e prea tarziu) - [13]

Pe la douazeci de ani si o vreme dupa treizeci de ani, nu am considerat lacomia ca pe o problema demna de luat in seama. In timp ce fratii mei castigau bani frumosi, eu eram bucuros sa urmez calauzirea lui Dumnezeu si sa fiu pastor. Pentru multi pastori, misiunea si bani reprezinta un oximoron – pur si simplu nu se potrivesc. Banii nu erau importanti si eram multumit cu situatia aceasta. Insa, in ultima vreme, pe masura ce biserica noastra a crescut, misiunea mea prin radio a ajuns la nivel national, mi-a aparut a doua carte si am primit invitatii de a predica….Nu pot spune ca suntem tocmai bogati, insa pentru prima data familia MacDonald are un venit peste necesitati. Am experimentat lucrurile despre care am vorbit spre sfarsitul acestui capitol. Lacomia nu a constituit o problema in viata mea pana cand nu am avut un venit care sa-mi permita sa devin lacom.

Eu si Kathy am fost nevoiti sa luam niste decizii destul de radicale in ceea ce priveste darnicia. Am decis sa dam bani in plus, pe langa zeciuiala, pentru biserica si pentru alte proiecte misionare, astfel incat finantele sa nu devina o problema pentru noi. Am vazul felul in care au fost ruinati multi pastori si noi am pus salvamari la posturi pentru ca prin harul lui Dumnezeu, sa ne ferim de caderea in aceeasi capcana. Psalmul 62:10 u.p. spune: „cand cresc bogatiile, nu va lipiti inima de ele." In capitolul urmator voi spune mai mult despre alegerile pe care le facem. Acum, cum stau lucrurile in viata ta?

Este timpul sa privim in inimile noastre. Pe masura ce ne oprim la aceste intrebari pentru cercetare interioara, putem sa facem cativa pasi in directia solutionarii.

1. Sunt o persoana lacoma? Intreaba-te aceasta cu sinceritate, inaintea lui Dumnezeu. Fa din aceasta intrebare un motiv de rugaciune: „Doamne, sunt o persoana lacoma? Iata cateva metode pentru a afla care este dorinta onesta a inimii tale. Intreaba-te: (a) Petrec mai mult timp gandindu-ma la oamenii pe care sa-i influentez in bine decat la lucrurile pe care sa le agonisesc? (b) Cand ma gandesc la viitorul meu si la fericirea mea, ma gandesc: „Ehei, cand voi reusi sa termin terasa din spatele casei" sau „cand vom reusi sa aplanam conflictul acesta din familia noastra", atunci voi fi cu adevarat fericit? (c) In timp ce ma gandesc la un viitor fericit pentru mine si familia mea, ma imaginez avand mai multe lucruri sau o influenta mai mare in viata celor din jur? Adesea, pe masura ce inainteaza in varsta, oamenii dobandesc o orientare centrata pe semeni/misiune si marturisesc ca isi doresc sa fi fost implicati in convertire mai devreme.

2. Culeg consecintele lacomiei in relatia mea cu Dumnezeu? Poate ca ideea de a citi Cuvantul lui Dumnezeu sau de a studia adevarul Sau este oarecum plictisitoare pentru tine. Poate ca ultima data cand te-ai intalnit cu altii pentru inchinare, te-ai surprins gandind; „Ce tot spun?" Pentru tine totul este foarte anost. Stii de ce? Pentru ca viata ta este o pustie. Stii de ce? Pentru ca aceia care aleg murmurarea drept stil de viata isi vor petrece toata viata in pustie, si lacomia face parte din murmurare. Dumnezeu ii lasa pe oameni sa experimenteze viata in pustie atunci cand ei doresc altceva decat pe El. Asa ca, daca seceri consecintele lacomiei in relatia ta cu Dumnezeu, a treia intrebare te va ajuta sa te orientezi.

3. Sunt dispus sa ma caiesc? Daca acest cuvant, „cainta", este strain vocabularului tau, iata doua intrebari diferite referitoare la acelasi concept: (a) Sunt dispus sa schimb felul in care gandesc si atitudinea mea referitoare la lacomie? (b) Sunt dispus sa spun: „Am trait pentru lucruri si pentru relatii si pentru cele materiale, in loc sa traiesc pentru Dumnezeu?" Trebuie sa recunosti aceasta cu sinceritate inaintea lui Dumnezeu. Poate ai putea incepe sa te rogi; „Doamne, trebuie sa schimb felul in care gandesc in privinta lacomiei. Nu am fost placut inaintea Ta. Vreau sa-mi schimb prioritatile. Nu vreau sa traiesc in pustie."

Cainta este pasul decisiv. Poate parea dificil. Este nevoie de umilinta. Insa vei gasi binecuvantarea. Pentru a te ajuta urmeaza un model de rugaciune. Vei gasi cate una la finalul fiecarui capitol ca o incurajare pentru tine, de a aduce acele lucruri care ti-au impovarat gandurile inaintea lui Dumnezeu, acum cat sunt clare in inima si mintea ta.

Doamne, in acest moment vreau sa Iti multumesc pentru ca esti dispus sa Te ocupi de inima mea in privinta lacomiei! Doamne, viata mea este o cursa atat de rapida; iarta-ma, Te rog, pentru ca am asezat anumite lucruri inaintea Ta. Iarta-ma pentru ca am tanjit dupa lucruri pe care inima Ta nu le doreste pentru mine si pentru ca am crezut ca voi gasi implinirea in viata despartit de Tine. Ma caiesc astazi pentru atitudinea mea lacoma si ma rog ca Tu sa imi curatesti inima.

Invata-ma ce inseamna sa Te iubesc mai presus de orice. Ajuta-ma sa imi dau seama cat este de inutil sa-Ti cer lucruri care nu sunt esentiale. Aminteste-mi mereu ca lucrurile nu vor satisface niciodata dorinta inimii mele menita sa Te iubeasca pe Tine. Fie ca Tu sa devi totul pentru mine, si celelalte lucruri sa fie asezate pentru totdeauna la locul lor.

Astept cu bucurie continuarea lucrarii Tale in mine si sunt multumit sa inlocuiesc lacomia cu ceea ce Cuvantul Tau imi va descoperi. In Numele lui Iisus. Amin!

Intr-o propozitie: O atitudine de multumire poate aduce bucurie si te poate elibera din pustia lacomiei.

Opreste-te pentru o clipa si imagineaza-ti impreuna cu mine un loc. Lasa-ti capul pe spate si inchide ochii – dupa ce ai terminat de citit pasajul acesta, bineinteles - si imagineaza-ti cel mai linistit loc posibil. Viata nu este perfecta in locul acesta, insa este un loc plin de pace. Nu te grabesti sa faci nimic si nu esti presat de asteptarile celorlalti. Langa casa ta se mai gasesc si alte case, insa nici una mai mare decat a ta si nu esti presat cu privire la a cumpara sau la a experimenta anumite lucruri. Nu auzi claxoane, nu ai de a face cu certuri in traficul aglomerat, nu te grabesti sa ajungi la intalniri, nici nu urasti telefonul cand suna. Pur si simplu ai timp destul pentru lucrurile de care trebuie sa te ocupi si suficient timp liber pentru a te dedica activitatilor de care te bucuri. Ai timp pentru a respira, a te plimba si a medita. Locuiesti intr-o casa modesta si copiii tai poarta haine primite de la altii, insa familia ta este fericita si nevoile voastre sunt satisfacute. Nu este de mirare ca versetele vietii tale sunt cele din Proverbele 30:8-9: „Nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie. Ca nu cumva, in belsug, sa ma lepad de Tine si sa zic: Cine este Domnul? Sau ca nu cumva in saracie sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu."

Viata ta nu este perfecta, insa esti satisfacut cu ceea ce ai, pentru ca te odihnesti in Domnul si traiesti fiecare zi la randul ei. Daca vin necazuri, ele nu vor scufunda vasul tau, pentru ca esti pregatit sa infrunti inevitabilul. Suna bine, nu-i asa?

Intr-un cuvant, locul pe care l-am descris pana acum se numeste multumire. Multumirea este atmosfera din Tara Promisa, in care Dumnezeu ii invaluie si ii face sa creasca pe toti aceia care aleg atitudinile placute Lui. Multumirea este un tipar de gandire care inlocuieste cea de-a doua atitudine a pustiei. Si fiecare pas pe care il vei face pentru a inlocui gandirea lacoma care ne bantuieste pe toti, cu multumire adevarata, asa cum este ea regasita pe paginile Bibliei, este un pas pentru a lasa in urma pustia si moartea, pentru a intra in fericire si implinire. Te invit sa aflam ce are de spus Cuvantul lui Dumnezeu despre multumire.

Multumirea - un cuvant frumos, nu? Respira adanc si inspira aerul tare si curat din varful Muntelui Multumirii. Insa ce inseamna multumirea si cum ajungem sa o obtinem? Iata o definitie: Multumirea este satisfactia ce izvoraste din purtarea de grija a lui Dumnezeu. Multumit. Nu mai ai nevoie de nimic altceva. Esti multumit cu ceea ce Dumnezeu ti-a incredintat. Aceasta apropo de a merge contra curentului! Multumirea inseamna a te odihni in ceea ce ai deja si a nu cauta nimic in plus. Inseamna a spune fara teama de viitor sau de a trezi resentimentele celorlalti: „Am suficient." Aceasta este multumirea, imi place mult propozitia care urmeaza: Multumirea este masura neschimbatoare a suficientei. Este ceva de genul:

— Hei, tu, ce iti doresti?

— Aaa..., nimic!

— Nu ai vrea niste______?

— Nu.

— Ce ai?

— Am suficient. Mi-e de ajuns.

Multumirea. Este ca o gura de aer proaspat pentru o persoana care se asfixiaza.

Ca un pahar de apa rece pentru calatorul din desert. Prinzi ideea? Desertul inseamna sete. Lacomia inseamna pustie. Multumirea? Reprezinta Tara Promisa.

Observa acum ca multumirea are un partener. I1 vezi in versetul 6? Multumirea are un partener. Sunt ca sarea si piperul, ca Tom si Jerry, ca sotia mea si cu mine - meniti sa fim impreuna. Partenerul multumirii este evlavia. „Evlavia insotita de multumire este un mare castig." Niciodata nu trebuie sa fim multumiti cu ce suntem, ci numai cu ce avem. Iata de ce aceste doua cuvinte sunt parteneri de nedespartit. Evlavia se refera la ce sunt; multumirea se refera la ce am. Evlavia nu este satisfacuta cu caracterul meu in raport cu Dumnezeu, in timp ce multumirea este satisfacuta cu ceea ce am in Dumnezeu. Impreuna, ele inseamna un mare castig.